11 decembrie 2017

10 decembrie 2017

târziu, când se vor limpezi apele iar

"Se prăbușise în inimă o lume și se ridica alta, fără înțeles sau prea plină de înțeles, ca s-o pot cuprinde cu gândul. Sunt ca o rană sub pansament nou. Târziu, când se vor limpezi apele iar, am să plâng. Presimt o noapte cu tristeți pentru nimeni altcineva. Am să plec singur prin orașul de departe, singur pe strada cu lume, să mă înfund prin cârciumi, să caut pe cineva și să nu știu pe cine, să caut în mine și să nu știu ce caut."
George Mihail Zamfirescu - Madona cu trandafiri

6 decembrie 2017

în București

După o săptămână de stat în București în care am fost frământată la propriu de Loys și de Lara, după zecile de povești inventate pe loc și spuse cu intonație lui Loys înainte de culcare, după Un motan cât un pisoi cântat și preferat de Lara cât a fost ziua de lunguță, după glumele mele inepuizabile cu Otilia despre Dana și curățenia ei celebră, după 1 Decembrie (plin de stegulețele României peste tot aranjate frumos pe parbrize și prin balcoane) și parada pe care am ratat-o (promițând solemn că la anul voi fi acolo în primele rânduri), după îmbodobirea bradului cu Loys (primul împreună!), după surpriza lui Moș Nicolae îndesată în ghetele mele nelustruite, după replica mea favorită spusă oricui cu orice prilej: "Noi nu suntem de aici, noi suntem din Banat"după întrebarea care m-a scos din sărite "Și cum e vremea în Mehedinți?" ("Doamnă, noi nu suntem din Oltenia. Noi suntem din Banat, suntem din Caraș-Severin, nu din Drobeta Turnu Severin") și după toată alergătura prin diferite spitale pentru consultații și investigații pentru mami, ei bine... ne întoarcem acolo la începutul lui ianuarie...
Deci concluzia e că am venit mai obosită decât eram atunci când am plecat, asta pentru că din nou m-a terminat fonic accentul ăla țipător de care mă tot minunez de fiecare dată când ajung în capitală, ca și cum l-aș auzi pentru prima oară în viață.
Una peste alta, l-am super șocat pe Tibi atunci când ne-am oprit în fața restaurantului numit Pauza de masă și eu, aruncându-mă peste el să mă uit la ceasul din bord, l-am întrebat foarte naivă:
-Oare cât stau ăștia în pauza de masă?
Deh, de la Bragadiru mi se trage :))


made by Biti. îhhh, Tibi :)
maleficent
șosetele lui Loys
:)
așa se parchează în capitală :))

5 decembrie 2017

Eminovici

“Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde.”
M. Eminescu

2 decembrie 2017

I miss you

29 noiembrie 2017

L la puterea a II-a

25 noiembrie 2017

cineva mi-a dat drumul

"Eu am fost luată de val, dusă undeva sus și de acolo parcă cineva mi-a dat drumul. Cred că am căzut în genunchi, nu în picioare. Mi-am spart puțin rotulele, dar s-au vindecat."

21 noiembrie 2017

mama.

...și pentru că, uneori, am sentimentul că nu-mi ajunge o inimă să-i arăt cât de mult o iubesc...
"You are so brave and quiet I forget you are suffering." 
Ernest Hemingway

20 noiembrie 2017

November

19 noiembrie 2017

(f)ever

"Poveștile nu se termină, doar o iau pe căi separate. Noi ne îndepărtăm de ele fără să știm ce urmează."

18 noiembrie 2017

meaning