18 noiembrie 2017

meaning

17 noiembrie 2017

Eliade

"Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim..."
Mircea Eliade

6 noiembrie 2017

între două posibilități

"Dacă nu ești în stare să decizi între două posibilități, atunci dă cu banul. Nu contează cum pică moneda. În momentul în care o arunci în sus, îți vei da seama la ce rezultat speri."

5 noiembrie 2017

vineri, sâmbătă, duminică

Dacă vineri am bifat Oktoberfest-ul în Mannheim alături de colegii de serviciu ai lui Tibi (e surprinzător cum oamenii străini te pot recunoaște, chiar și după un an, datorită aparatului foto pe care-l ții în mână și a cămășii asortate cu cea a soțului), seara de sâmbătă am petrecut-o la Centrul Creștin Român Frankfurt, participând la un seminar intitulat "Învățăturile Bibliei despre creație", susținut de Silviu Tatu. Dincolo de pregătirea lui intelectuală, dincolo de activitatea sa profesională, mie mi-a plăcut creștinul Silviu Tatu: un om modest și simplu pentru condiția lui, poate prea simplu pentru titlurile obținute la Oxford și realizările sale de la Ierusalim.
Ineditul a venit odată cu încheierea seminarului de sâmbătă și a predicii de duminică "Citind cartea Iona cu Martin Luther și Jean Calvin": au avut loc sesiuni de întrebări la care mi-am găsit răspunsul... pentru că da, e uimitor când știi că poți dezbate orice nelămurire cu privire la întreaga Biblie, având în față un creștin, un slujitor a lui Dumnezeu, un profesor cu multă experiență, pregătit temeinic din punct de vedere biblic, intelectual și științific. Și dornic de dialog.

3 noiembrie 2017

Halloween tardiv

Dacă anul trecut m-am minunat de Jane, anul ăsta a venit rândul să mă îngrozesc de Flower Power. Nu e ca și cum aș încerca să mă scuz cumva pentru tentativa de dovleac de Halloween pe care îl voi posta mai jos, dar nu așa trebuia să se întâmple totul și nu trebuia să rămân fără material de lucru... Nu mă crede nimeni? Să încep cu începutul, zic. 
Weekendul trecut l-am petrecut acasă la soră-mea și Tibi a hotărât ca dovleacul meu să rămână la ea. Da, se întâmplă și d-astea când soțul ia de la soție ca să-i dea cumnatei :)) Așa că odată întorși acasă, am hotărât de comun acord "să mă joc" cu unicul dovleac în plus rătăcit prin casă (cumpărat de Tibi în urmă cu 2-3 săptămâni pentru a-l prepara la cuptor cu ceapă, ulei de măsline și bacon). Ceapa și baconul n-a mai ajuns să le vadă în cuptor, însă nici nu pot să spun că m-a obligat careva să-l sluțesc în halul în care am făcut-o... 
Asta e, să se noteze faptul că micuțul nu mai era proaspăt de mult, că era mic, strâmb, cu pereții mult prea groși pentru talentul meu de educatoare și că... ah, da: chiar am vrut să-i fac flori în loc de ochi. Între timp am mai retezat din greșeală/fără milă/whatever un dinte de pe maxilarul de sus, dar de lene să-l "lipesc" cu vreo scobitoare, am preferat să-i nenorocesc nestingherită maxilarul inferior inventând un dințișor pe acolo (neuitând să-i înfig, bineînțeles, câteva ace cu moț colorat care au ținut loc numaidecât de glob ocular și de detartrare. Ca mna, e important să ne spălăm pe dinți...).
În cap am vrut să-i pun crenguțe sau să-i fac măcar o bentiță mov de Doamne, ajută dintr-un elastic depozitat într-un sertar din dormitor, dar am zis că n-are rost: Flower Power e urâtă oricum și chiar nu mai contează niciun artificiu, mai ales când e așezată timid lângă Gustav a lui Tibi. 
Ce pot să mai spun? Diferenta între cei doi o văd și bulgarii din satelit, pentru că la noi în casă doar inginerii au talent la cioplit în preajma Halloween-ului. Educatoarele să rămână la planșele lor de colorat, dar nici la alea nu bag mâna în foc... Dar până la urmă despre asta e și vorba, nu-i așa? Un dovleac de Halloween nu trebuie să fie frumos, perfect sau gingaș, el trebuie să semene șoc și groază în sufletele celor care-l privesc și eu am respectat tema în totalitate :))
Și cu acestea fiind spuse, declar solemn că în materie de scobit dovleci soțul meu mă inhibă, mă complexează :)) și mă face de fiecare dată să regret că n-am aptitudinile lui, fie și pentru a tăia doar un nenorocit de castravete.
Trăiască Gustav și fața lui de revistă.
aici făcea cu ochiul :))
ceva mai bine, nu?
Flower Power și Gustav