27 iunie 2008

fiinţe inexpugnabile


oamenii au chipuri, mii şi zeci ascunse peste care aruncă măşti, teatre şi cuvinte simple. mă dor măştile lor false, aroganţele şi zavistia cu care îmi atacă negrul. ce este acest negru? sau cine este? vă voi lumina curând. măştile voastre, oameni, mă forţează să numesc universul vostru scârnav, arogant la maxim, ba chiar infam, atât de slinos, încât mi se face greaţă să privesc masca voastră în fiecare dimineaţă. îmi umblaţi în suflet, desfaceţi şi jucaţi jocuri păgâne. nu vă urăsc, pt că ura nu se leagă de fiinţa mea, dar îmi inspiraţi repugnanţă de o vreme, de când atacaţi mişeleşte negrul meu sub pretexte false, cu laude vădit eronate. deodată nebunia pare să vă acopere logica, să vă fărâme mândria sau să o trezească mai plină de patos pentru a iscodi cu ochii şi cuvintele rănile uşor începute sau începutul meu şi al negrului. poate credeţi că vă purtaţi nobil sau că sunt atât de stupid încât să nu simt negura pe care doriţi să o sădiţi în mine, în ea. da negrul e ea, iubita mea, negru pe negru, fata cu obraz pal în contur de lacrimi şi rimel, fata cu poeme, Andra (etc). luminile voastre clătinate nu au forţa să ajungă în Zigurat, acolo unde-mi port fiinţa legat de ea, nu au putere să îmi dilate nervii ca apoi să explodez. îmi vine să vă plâng laşitatea, incapacitatea şi mişcările acelea copilăreşti ale unor iscoade cu rol prost jucat. fericireadimineţi m-a prins, mă poartă dincolo de puterea voastră de înţelegere, de acceptare. nu e un basm vechi cu castele şi regine, nu e neapărat un pitic ce dansează. nu! e lumina unei noi , e lumina ei
pe retina mea.nu-mi forţati raţiunea, nu-mi loviţi demintatea şi nu-mi zdrobiţi Negrul. altfel oprobriile mele vor cădea în armaghedoane devreme pe sufletele voastre uşor edulcorate de un mov profan, sub aprigele mele ridicări.
nu încercaţi cu laşitate crima care să vă salveze onorea, pentru că noi ne purtăm viaţa în mâini Divine, în artă Christică, iar moartea nu va fi decât un vis apter al vostru, pe noi ridicându-ne viaţa din morţi pt un nou avânt al iubirii pure.

*poate aşa veţi înţelege voi cei care credeţi că puteţi transgresa cu neruşinare noua mea viaţă, că bunătatea are limitele ei fixe, iar încălcarea voită (transgresa) are penitenţă cruntă.
lăsaţi-mi infinita iubire liberă.

dimineţile sunt dimineţi cu tine, iubito.
scris de Vali Balcan