30 aprilie 2011

tg

29 aprilie 2011

tipic

Cei care mă cunosc ştiu faptul că sunt o mare patriotă. Ei bine, astăzi este una din acele zile în care mi-aş dori să umblu pe stradă cu punga pe cap de ruşine. Dar să o luăm cu începutul.
După ce un moş aproape că s-a urcat cu Dacia pe mine pe trecerea de pietoni, nu vedea nimic (era prea preocupat să se uite la fundul şi sânii pietoanelor, nu la faptul că ne călca pe picioare) şi după ce un tânăr isteric m-a claxonat tot pe trecerea de pietoni că vezi, Doamne, nu fugeam ca la maraton (i-am făcut semn dacă are probleme cu nervii şi s-a calmat brusc), a urmat rândul funcţionarelor de la bancă (bănci, de fapt).
Fiindcă m-am obişnuit ca tot ce găsesc la soră-mea în dulapuri, sertare să-mi însuşesc cu tupeu, am pus mâna pe o cutie cu mărunţis şi am dat fuguţa repede la bancă ca să mi-l schimb.
BCR: „-Da, sigur.” Când mă vede că scot mărunţişul începe cu ahhhh, îhhh, hmmm, adică “Nu. Du-te la chioşcul cu ziare.” (Serios acu’, tu lucrezi la ditamai caseria băncii şi mă trimiţi pe capul vânzătorului de ziare?)
Piraeus Bank: „-Nu schimb, du-te la BCR.”
Eu: „-Păi de acolo vin”.
Piraeus Bank: „-Atunci nu.” Şi hop se uită la mine ca la elefanţi.
BRD: „-Colega e plecată la masă. Revino peste o oră, dar nu garantez.”
Transilvania: „-Nu, nu am nevoie de mărunţis.” (Nu te-am întrebat dacă ai nevoie de mărunţis, că nu lucrezi la alimentară.)
Concluzia 1:
4 bănci în mai puţin de 5 minute şi degeaba. Acum probabil că trebuie să alerg la BNR fiindcă zona în care locuiesc are la bănci, una lângă alta, şi niciuna nu se sinchiseşte să-mi schimbe nenorocitul ăla de mărunţis.
Concluzia 2:
Nu mă ajută Dumnezeu pentru că am furat de la soră-mea. :))
Concluzia 3:
Idem cu concluzia 2.
Şi pentru că m-am enervat, postez mai jos o poză pe care am făcut-o serile trecute. N-are nicio legătură cu ce am zis eu mai sus, dar fiindcă tot suntem la capitolul „dezastru în România”, o arunc acum, aici pe blog.


p.s. Am uitat să menţionez faptul că nu-mi pot folosi nici acum minunatul card deoarece funcţionara mi-a pierdut PIN-ul. Minunat.

28 aprilie 2011

so cute!

Aseară Tibi mi-a făcut o surpriză... şi mi-a gătit o maimuţică tare simpatică. :) Mi-a fost ciudă că a trebuit s-o mănânc. Era prea drăguţă, draga de ea.

27 aprilie 2011

de ascultat

Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine. Psalmul 34:5

23 aprilie 2011

Isaia

"Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat." Isaia 44:22

22 aprilie 2011

sub copacul Buyu













19 aprilie 2011

28


când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
Nichita Stănescu, Îmbrăţişarea

17 aprilie 2011

cum s-ar exprima mai bine o piţipoancă

-Deci mie cel mai mult îmi place să mă bat cu soră-mea şi să zâmbesc în poze.
-Îhhh, n-am Facebook fiindcă e nasol, frate, nu se pune. Dar scriu pe blog, că asta e la modă. Se poartă, okay?
-Deci ador să port tocuri pentru că ştiu să merg pe ele.
-Bineînţeles că ştiu să gătesc, dar nu asta contează. Important e că mă duce soră-mea la Iulius Mall. Nu, nu la film, frate, că acolo merg cu Tibi. Soră-mea mă duce la food court.
-Da, deci îmi place la nebunie să cheltui banii lu’ daddy. Apropo de asta, daddy mă iubeşte mult, mult.
-Nu-mi pasă, fată, ce zic ăştialalţi, mie să-mi stea păru’ bine.
-Talent? Normal că am talent. Auzi, ce întrebare naşpa, fată! Talentul meu este să mă supăr pe Tibi. :))

15 aprilie 2011

Om al durerii

Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. Isaia 53:3-7  

14 aprilie 2011

cum să pierzi 100 de lei

sau din seria “bărbaţii şi femeile gândesc diferit”

13 aprilie 2011

Prison Break

De la soră-mea am aflat prima oară de Prison Break. Şi recunosc: până n-am văzut primele 15 minute din serial, nu am fost interesată de subiect. Apoi, efectiv, nu m-am mai putut desprinde de el. Mi-a captat atenţia de la primul episod până la ultimul. Mi-am pierdut nopţi întregi uitându-mă încontinuu la el. Şi nu-mi pare rău. A fost cel mai tare serial pe care l-am văzut vreodată. Degeaba zic frustraţii că l-au lungit aiurea, mie chiar mi-a plăcut. Dacă nu erau cele 4 sezoane, nu aveam la ce sa mă uit. Apoi toată faza cu „e copie fidelă după The Shawshank Redemption”. Nu, dragii mei/ dragele mele. E chiar mai tare decât The Shawshank Redemption! :))
Acţiune, mister, poveste de dragoste, suspans, tensiune, crimă, dramă. Pe scurt, Prison Break îmi lipseşte şi acum, la aproape 2 ani după ce i-am văzut finalul. Două zile am avut depresii şi nu trebuie să fii fată ca să suferi când se termină un serial bun. Nu, trebuie să fii realist. A fost super-mega-extra mişto. Şi nu o spun doar pentru că e (foarte!!!) frumos actorul Wentworth Miller. O spun pentru că e talentat. Şi-a intrat bine în rol alături de colegii lui. Toţi au făcut treabă bună.
Revenind la Michael, majoritatea băieţilor sunt invidioşi pe el (nu că v-aş contrazice, aveţi motiv serios să vă roadeţi unghiile). Chiar un tip mi-a zis odată că Prison Break e pentru băieţi. Mă laşi? Da, îs fată, dar asta nu înseamnă că trebuie să îmi placă serialele de piţipoance (cine, Doamne, iartă-mă, s-ar uita la Gossip Girl?). Sau că Sarah e prea frumoasă pentru Michael. Doamne, fereşte-mă, situaţia stă invers. :)) Astea-s păreri limitate, capacităţi reduse.
Pentru mine e clară treaba: cine spune că serialul Prison Break a fost naşpa, e prea clar că nu vede şi nu aude bine. Nu mă interesează că e condamnată toată faima din jurul lui (a ieşit pe locul 3 în topul celor mai piratate seriale americane în 2009; a câştigat premiul People's Choice la categoria “Favorite New TV Drama”), eu am propria personalitate, mă uit fix la ce vreau eu şi mi se fâlfâie de comentarii ignorante. Deci, cine nu a văzut serialul să-şi dea în continuare cu părerea, fanii tot acolo rămân. Iar cine l-a văzut, să se mai uite încă o dată la el. A, şi să mă cheme să-i explic serialul. Dacă tot nu l-a priceput de prima dată.

p.s. Am rămas cu două ticuri verbale: „Michael” şi „The Company”. :))












11 aprilie 2011

Mercedes

Există doar două maşini în lume: Mercedes şi restul...

10 aprilie 2011

primăvara şi cireşul. andra şi cireşul

iubesc cu atâta patimă stejarii
cu coapsele-mplântate în pământuri,
când îşi încarcă braţele de soare
sau când se încruntă seculari în vânturi,

iubesc pădurea-naltă de mesteceni
când zăbreleşte-n alb sfios azurul.
ah, vânt albastru, vino să mă legeni
şi dăruieşte-mi vesel împrejurul…
Constantin Chiriţă – Cireşarii I, Cavalerii florii de cireş





8 aprilie 2011

de ce nu îmi fac cont de Facebook

Pentru că n-am priceput niciodată dezvăluirile de tipul "gătesc", "sunt la duş", "iubesc şi sunt iubită", "cu fetele la disco", "Aline, ce nebun eşti, ce belea", "mă simt nostalgică" etc. 
Băi, nu mă interesează că tu găteşti, cam pe oricine îl poate duce capu’ la gătit, asta nu înseamnă că eşti olimpic la matematică... Nu mă interesează că tu eşti la duş, nu e nimic anormal în a te spăla! Nu mă interesează că tu iubeşti şi că eşti iubită, e un sentiment normal între oameni normali. Dacă mai punem la socoteală și faptul că nu eşti urâtă beznă, atunci nu se mai miră nimeni că tu eşti iubită… Nu mă interesează că îţi pierzi timpul prin discoteci. Fetele singure bat discotecile în lung şi-n lat. Fetele care au iubit au alt gen de activităţi (plimbări, vizionarea unui film, mersul la teatru, o ieşire la KFC etc). Şi apropo, nu se mai poartă "disco". Acum e "club". E pă Heaven. E pă sistem. Te prinzi? De săracul Alin, Gigel imbecilu', Bulă până la urmă ştim oricum că e nebun din moment ce s-a înhăitat cu tine la “belele”, deci next level! Și cum să crezi că ar putea interesa pe cineva că tu ai melancolii prin suflet? 

Lumea mă întreabă încontinuu, într-un mod exasperant de ce nu îmi fac și eu cont de Facebook. E simplu. Nu mi-aş uploada niciodată poze pe un site de socializare care "e mai tare ca hi5-ul" (numai că hi5-ul era tot o varză murată) ca să vină unu‘ și altu’ să-mi comenteze aberații de genul:
wow… ce mumoasă eşti. la ce te gândeai când ai făcut poza asta? te iubesc, nebună mică! ce nebună eşti! mhhhmmmm… ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place. eşti un înger mic!poza asta te reprezintă. mă iei şi pe mine la tine în pat? ce bengoasă îi foto asta! eşti belea rău! când mă duci la o plimbare cu maşina ta? te gândeai la mine când ai facut poza că de aia zâmbeai aşa. hmmm, ce picioruşe frumoase ai! wow, ce buze ai! cu părul în vânt... o nebună între nebuni! nu te-ai plicti să tot stai aşa? ce ochişori minunaţi ai! îhhhh... îmi place privirea asta perversă. wow, ce te-ai dezvoltat... la piept! eşti ca o păpuşă! mumoasă răuuuuu! ce poziţie ai luat! pup la gagicuţa. câtă energie ai, ce mănânci de arăţi aşa? ce privire senzuală ai! ah, mă omori! iuiiiiii, ce scumpă eşti în poza asta, să moară mama!...

Şi ce e mai important: cum să îţi dai like la propria ta poză? E clar că îţi place (theee), pentru asta ai si urcat-o pe Facebook, nu? Ca să nu mai zic că mă scot din sărite "siropoșeniile" de genul "sunteti cuplul perfect, vă potriviți de minune!" - Jet. Ştiu că mă potrivesc cu el, că d’aia şi suntem împreună :))
Plus descrierile pe care ţi le faci la propriile fotografii: "aici eram cu soţul meu pe o barcă" (văd că doar nu-s chioară), "aici iuby mă pupa" (serios, până nu mi-ai explicat tu chiar nu-mi dădeam seama ce făcea "iuby"), "aici mă gândeam" (Dumnezeu pe pământ! Chiar nu mai am ce să scriu!), "aici dansam" (nu, zău? Am mai văzut și alte dulapuri dansând), "fericită cu iubitul meu" (în mod sigur se observă cu ușurință după rânjetul ăla cât faţa), "frumoasa noastră!!!" (și ea arată fix ca un bărbat)...

Ca să nu mai zic că unora li se pare ceva de sărbătorit zilnic că au o diplomă în mână și un job. Hellooo? E absolut firesc să te angajezi în domeniu după ce îți termini studiile, ce-i așa mare wow la chestia asta? Nu e ca și cum ai salvat tu lumea :)) Sunt miliarde și miliarde de oameni pe planeta asta care fac exact același lucru pe care-l faci și tu. Și nu se bat cu cărămida în piept! Oare chiar așa de greu ți-a fost să termini o facultate de ți se pare extraordinar că ești absolventă de o diplomă în plus față de diploma de liceu? Chiar așa mare e minunea pentru tine că ai un serviciu și că în sfârșit nu te mai întreține maică-ta? Wtf, oameni buni?...

Sinceră să fiu, îndrăznesc să spun că descrierile astea îmi amintesc de perioada când mami cumpăra revista Practic în bucătărie (anii 2000), unde cititoarele pensionare şi cu picioarele în groapă trimiteau câte o reţetă de tort cu poza... câinelui. Sau mai trist - tinerele gospodine trimiteau reţete de mâncare cu poza stră-stră-străbunicii. Frate, picau toate leșinate pe acolo după publicitate ca nuca în perete: aici soţul meu pescuia” (numai că în poză mai erau vreo 4 bărbaţi care pescuiau!)... Mda, ca să nu mai zic că “pup” a devenit “poop”, “eşti” a devenit “ejti” sau “esty”, “te iubesc” a devenit “t `ubex” sau “`ubex la u”. Ce să mai? Adunătură de români agramaţi. Mi-e rău.
Facebook-ul mi se pare penibil la fel cum mi s-a părut netlog-ul, hi5-ul şi celelalte ciuperci apărute după ploaie. Nu-l condamn din moment ce a fost inventat de cineva deștept, dar din grijiile mele pe care (guess what) nu le am, le doresc tuturor să socializeze linistiţi pe site-uri d’astea. Mie îmi place să socializez diferit. Punct.

7 aprilie 2011

reflecţie creştină

"Am ţinut multe lucruri în mână şi le-am pierdut, dar ceea ce am încredinţat în mâinile lui Dumnezeu este al meu şi astăzi."

6 aprilie 2011

primăvara începe cu pupici

5 aprilie 2011

Poli - Steaua


4 aprilie 2011

april