27 decembrie 2012

Crăciun 2012


26 decembrie 2012

my sweetie


23 decembrie 2012

hide and seek

Oțelu Roșu
Lugoj

22 decembrie 2012

piticii

21 decembrie 2012

săptămâna trecută


20 decembrie 2012

lui Paul

19 decembrie 2012

Dumnezeu rămâne

Cineva spunea odată: 
“Când nu îţi mai rămâne nimic decât Dumnezeu, vei descoperi că Dumnezeu îţi este suficient.”

18 decembrie 2012

se poate și așa


17 decembrie 2012

sunt

"Sunt candelă în care pâlpâie un bob de întuneric." 
Valeriu Butulescu, Psalmi țigănești

16 decembrie 2012

Loys, îngeraşul meu

Timpul trece şi eu trebuie să plec. Îmi sună telefonul. Se uită imediat la mine.
-Loys, trebuie să plec.
-De ce?
-Fiindcă plec la Timişoara.
-Dar de ce?
-Pentru că lucrez.
-Te duci la grădiniţă?
-Da.
-De ce?
-Trebuie să am grijă de copiii de acolo.
-Dar de ce?
-Pentru că şi de tine are grijă Nicoleta şi Luci când mergi la grădi.
-Dar de ce la ei te duci?
Mi se pune nodul în gât. Mă uit la ea şi îi văd bărbia tremurând. Ştiu că dacă nu-i distrag imediat atenţia cu ceva, va începe să plângă. Aprind TV-ul direct pe Disney. Se bucură, râde, se uită, apoi întreabă serioasă:
-Dar de ce pleci?
-Ca să nu pierd trenul.
-De ce nu mergi cu maşina?
-Fiindcă nu vreau să văd pe nimeni.
-De ce?  
Mă fac că n-o aud.
-De ce nu vrei să vezi pe nimeni?
-Aşa.
-De ce aşa? 
Telefonul sună din nou.
-Loys, sufleţel, trebuie să plec.
-Vin eu la tine?
-Când?
-După ce pleci.
-Păi nu poţi, că n-o să fiu acasă.
-Dar de ce pleci?
-Plec ca să vin înapoi.
-Adică te întorci acuma?
-Loys... nu....
-De ce pleci la Timişoara?
-Ca să fac bani să îţi cumpăr ceva frumos.
-Ce?
-Eee, nu-ţi spun. E surpriză.
-Nu.
-Nu? Adică nu vrei să-ţi cumpăr?
-Nu. 
-De ce? Nu vrei tu să-ţi ia Andra ceva dulce?
Ochii îi lucesc şi mă întreabă cu un aer nevinovat:
-Dar îmi iei Ou Kinder?
-Nu ştiu, e surpriză. Vedem. Oricum o să îţi placă şi o să mă ierţi că trebuie să plec acum.
-Mai stai cu mine?
-Mai stau.
-Mult?
-Mai stau.
-Anda, mult?
-Mai stau un pic.
-Un pic mai mult?
-Un pic mai mult.
Mă întind lângă ea şi începe să se joace la mine în păr. Exact ca pe vremuri când deschidea brusc uşa, venea lângă mine în pat şi mă trezea mângâindu-mă cu mânuţele ei pe păr. Îmi aşez capul pe genunchii ei şi aştept cuminte să termine de jucat.
-Loys, ştii că te jucai tot aşa cu părul meu şi când erai mică-mică?
-Mă joc şi acum. Dar nu îs mică-mică.
-Nu, nu eşti.
-Sunt mare?
-Aproape.
-Cât de aproape?
-Trebuie să plec. Şi dau să mă ridic.
-De ce te-ai ridicat? Nu mai stai?
-Unde?
-Aici. Şi îşi aşază mânuţele pe genunchii ei. Îmi dau lacrimile. Mă aşez înapoi şi o pup pe mânuţe. 
-Anda, de ce plângi?
-Nu plâng.
-Dar de ce ai ochii roşii?
-Că mi-a intrat ceva în ei.
-Lacrimile?
Abia am plecat. Nici nu ştiu dacă mai am sufletul întreg.

12 decembrie 2012

Gabriel García Márquez

"Le-aș dovedi oamenilor cât greșesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că îmbătrânesc numai când încetează să iubească."

11 decembrie 2012

tristeţea de ieri...

9 decembrie 2012

de prin weekend

Tita
Cora

8 decembrie 2012

David Mihai