25 noiembrie 2012

IN my veins

24 noiembrie 2012

vineri

Ieri a fost vineri şi, la un moment dat, am avut impresia că e luni. Cam atât de prost mi-au mers lucrurile. Dintre toate momentele aiurea, am avut doar două lucruri drăguţe. Primul a fost când Ştefi mi-a furat telefonul de pe birou. A fost tare amuzant să-l văd cum îl pune la ureche şi râde "Buni, da, da. Aloooo". Asta până când s-a apucat să sune :)) L-a deblocat, normal că l-a deblocat, fiindcă toată ziua a stat cu mânuţele pe el. Eh, mare lucru, a bifat-o şi pe asta. Sunt curioasă ce mai coace săptămâna viitoare. :)
Apoi, al doilea lucru drăguţ. Veronica a şutit telefonul la doar câteva minute după ce "m-am asigurat" că l-am pus bine, şi după ce am urmărit-o cu ochii c
ât cepele, să nu mai sune şi ea, mi l-a adus înapoi, dar în timp ce îşi întindea mânuţele spre mâna mea, a zis
"Nenea! Nenea pânge. Nenea pânge."
Mi s-a înmuiat inima când am auzit-o. Mai ales că se referea la poza pe care o păstrez cu at
âta drag pe ecranul telefonului...

17 noiembrie 2012

dragostea e poezie

Simt că toate stelele lucesc în mine...

16 noiembrie 2012

remembering


15 noiembrie 2012

frământări

Ieri l-am întrebat pe Răzvan
-Răzvi, pe cine iubești tu cel mai mult?
-Pe Ada, mi-a răspuns.
Sonia îmi zice "mami". De două săptămâni, tot așa îmi zice. Nici nu mă mir, aproape 90% din pitici mi-au zis mami, mama când au venit la grădi.
nd s-au trezit, au început să-sș amestece hăinuțele, așa că în câteva secunde, peste tot erau numai bluze, body-uri albe, mărimi aproape la fel. N-am descurajat. Am făcut ce face o mămică: am luat fiecare body la rând și l-am mirosit. Doar dupa miros am putut să le aranjez înapoi. Și n-am dat greș cu niciunul. :)
"Bleacks, ce scârbos!", mi-a zis cineva când i-am povestit aseară. Doamne, cum să fie scârbos? Îmi place și cunosc mirosul de bebeluș al fiecărui copilaș din grupa mea. Nu e nimic scârbos nici când se șterg cu năsucul de umărul meu, când mă mușcă de drag de deget, când mă pupă pe față, deși salivează sau când lasă pete uriașe de salivă pe genunchii mei acolo unde se așază cu capul. :) 
Tot ieri, în hărmălaia aia, le-am compus și poeziile pentru Crăciun. Și le-a plăcut, spre deosebire de celelalte cu care m-am chinuit o săptămână. A fost prima repetiție oficială pentru serbarea de Crăciun (din 14 decembrie!) care a mers ca pe roate. Chiar și Veronica a zis poezia de fiecare dată când am solicitat-o, deși, sărăcuța, era bolnavă și începuse să facă febră.
Nu-mi place dacă cineva le face observație. Știu că e pentru binele lor, dar... tot nu-mi place. Țin minte că în vară Tudor s-a apucat să împingă copiii prin curte, Gabi l-a văzut, l-a luat deoparte și l-a pus să stea liniștit doar lângă ea. Tudor a început să plângă, eu am vrut să fug la el, dar m-am oprit. M-a strigat. N-am putut să rezist, așa că a trebuit să plec. 
Mă doare sufletul de fiecare dată când trebuie să plec acasă și ei rămân acolo, la grădiniță. Le aud plânsul prin ușă după ce ies din sala de grupă, așa că mereu stau câteva secunde cu mâna pe clanță, hotărâtă să intru înapoi cu orice preț. Fiindcă nu pot, am găsit o soluție. Prelungesc momentele cu ei încă jumătate de oră, până colegele mă trimit acasă. Dacă ajung târziu acasă, doar ăsta e motivul. :))
Nu mă pot liniști când îi aud cum plâng. După plâns îi recunosc. Chiar și atunci când am ședință cu părinții și ar trebui să fiu 100% concentrată acolo, gândul meu zboară până la pătuțurile lor. Și-mi fac griji fiindcă știu cine se trezește primul, cine urmează și cine este ultimul...
Astăzi am rămas acasă. Pe lângă grijile și dorul pentru ei, am alte motive să fiu frământată. Of, să treacă ziua de astăzi! Să treacă odată.

11 noiembrie 2012

Ziua Roadelor


9 noiembrie 2012

satisfacție

-Tudor, Tudor, pe cine iubești? Pe Roxana dădaca sau pe Andra educatoarea?
-Adaaa.
Și toată ziua l-am întrebat același lucru, doar ca să mă bucur de răspunsul lui. :))

7 noiembrie 2012

Ștefi

Când văd ușa mi-e rău, fiindcă Ștefi și-a găsit o nouă plăcere: s-o tooot deschidă. Pe cuvânt că ar putea să facă asta toată ziua fără să apuce măcar să se plictisească. Știe că n-are voie să iasă afară, dar o deschide, se pune în pragul ei și mă strigă: "Adaaa, Adaaa!", asta în cazul în care mă fac că nu-l observ ca să vad ce face până la urmă. Dacă data trecută  s-a ridicat de pe oliță și a făcut kk din picioare râzând bucuros "Ada, Ada, Lelena", acum a venit rândul să facă pișu direct în fața oliței pe pijama și pe mochetă , cu ditamai zgomotu' și satisfacția. Ba ia piure de cartofi în mânuțe și îl întinde pe pantalonii mei atunci când îi dau să mănance lui Dominique, ba îmi bagă în poșetă ciorapii Crinei (astăzi iarași am venit cu ei acasă). Ultima năzbâtie demnă de amintit a fost să-mi ude plasa de hârtie cu apa din cana lui Alex, tocmai când ziceam "Ștefi, nuuu!" :)) 
Zilele trecute mi-a furat de pe masă cerceii mei cu pană și era atât de fericit când a venit la mine alergând cu ei în mânuțe... Și în tot timpul ăsta mă gândeam "unde să-mi mai ascund poșeta? Acum trebuie să-mi arunc plasa la gunoi... A, și de telefonul mobil trebuie să scap urgent.", dar n-am terminat bine de gândit, că Veronica țipa întruna cu mobilul meu în mânuță: "Nenea, nenea... colo ii nenea... Alo? Alo? Alo?" :))


caransebeșenii mei: Ștefan și Ianis
Veronica.
În următoarele 20 de secunde se va
da jos din pătuț ca să-mi ofere pusi-ul
de bună dimineața
(lângă ea Tudor. când se va trezi va spune
exact aceeași poezie din fiecare zi:
"Naniii, Ada. Mama. Tata. Ada. Naniii.")
:))))

1 noiembrie 2012

happy h

Ieri am avut party-ul de Halloween la grădi. Super prostie de sărbătoare păgână... totuși super drăguți copilașii mei. De la pisicuță am trecut la balerină, apoi am renunțat și m-am gândit la Minnie Mouse, dar în final am rămas la vrăjitoare. Apăi nu cred că mi-am ales bine costumația, fiindcă mi-a fost greu să mă concentrez la statul serios și înfricoșător în poze, asta atâta timp cât Ștefi alerga de colo până colo cu codița lui de tigru zicând întruna "Ada, Ada, papa... păpăăăm!" :))
albinuța mea
fluturașul meu
dovlecelul meu
prințișorul meu
Ianis a vrut Familia Addams. 
eu l-am înfrumusețat în Caragiale :))
tigruţul meu nu stătea nicicum la pozat
zânele mele
dovlecelul meu