30 iulie 2013

"now is good"

Uneori, când sunt tristă ca acum, devin curioasă. Să văd până unde pot împinge tristeţea. Şi-mi pare rău că aproape întotdeauna reuşesc să ajung până în marginea prăpastiei. Suficient de aproape încât să privesc ce e în jos. Şi-atunci îmi place să văd ceva trist. Ceva mai trist decât ochii mei umflaţi de plâns, dacă s-ar putea.
Niciodată nu am crezut că o să-mi pară vreun film mai trist decât A walk to remember. Până astăzi era filmul-dramă suprem. Sau Autumn in New York. Sau Never let me go. Dar l-am găsit şi deja le-a detronat pe toate celelalte. 
"Now is good" (2012). 
Acum câteva minute i-am văzut sfârşitul. Niciodată nu am păţit să mi se umfle şi buzele de la plâns. E curios de ciudat cum poţi să te desprinzi de ideea filmului pentru câteva momente şi să plângi, dar să plângi pentru tine şi pentru ceea ce simţi. Nu plângi fiindcă actriţa principală are leucemie şi va muri, sau fiindcă tipul ei o să rămână singur. Nu. Pur şi simplu plângi după lucrurile nerezolvate din viaţa ta, după lucruri care încă dor, chiar şi după atâta timp. Decizii greşite. Atitudini copilăreşti. Vorbe urâte. Neîmpliniri. Singurătate. Confuzii. Dezordinea din viaţă sau oamenii dragi pierduţi. E un film superb, superb pe care îl recomand oricui, în orice moment din viaţă.

29 iulie 2013

amar(illo)

Mult orgoliu şi suferinţă sunt în orice renunţare.
Emil Cioran, "Pe culmile disperării"

27 iulie 2013

ce înseamnă să fii fată

Sau de ce e bine să naşti băieţi. Tocmai mi-am facut inventarul la "chestii de fete" (din Timişoara). În Caransebeş nu am curaj :)) Deci avem:
3 rujuri
5 glossuri de buze
1 rimel (mă mir unde au dispărut cele 4 rimeluri de la soră-mea)
3 tuşuri de ochi
4 creioane de ochi
3 creioane sprâncene
2 fonduri de ten
2 farduri de obraz
3 truse de machiaj
7 parfumuri
3 spray-uri
3 uleiuri de corp
18 creme de corp (am aruncat vreo 5, dar nici acum nu ştiu de ce)
51 perechi de cercei (cred că în ultimele luni am făcut cadou cel puţin 30 de perechi de cercei)
19 brăţări
15 coliere
3 lănţişoare
3 inele (ăla de logodnă nu se trece la numărătoare)
25 de sticluţe de ojă
La final tot ce pot sa spun e... săracul şi bietul tati. Acum poate să stea "liniştit": tocmai a aflat pe ce i se duc deconturile :))

26 iulie 2013

25 iulie 2013

24 iulie 2013

iubesc Sighișoara!

23 iulie 2013

sleep tight

mornin'

22 iulie 2013

duminca în Oțelu Roșu

19 iulie 2013

discuție cu Ștefi

Când am ajuns ieri dimineață la grădiniță, arătam de parcă ar fi trecut un tir peste mine. Ochi umflați rău de la plânsul cu Floru din - apartament, centrul Timișoarei, scara blocului etc - :)), nemachiată, păr prins neglijent și total aiurea într-o coadă, cele mai ciudate haine. Într-un cuvant: horror. M-am aplecat concentrata asupra lui Ștefi să-i torn ceai. Mi-a spus timid:
-Anda, ești fumoasă.
Și când a văzut că am făcut ochii cât cepele la el, mi-a mai spus încă o dată. Nu mi-a venit să cred că m-am simțit cea mai frumoasă fată din lume, când în urmă cu doar 2-3 minute mă simțeam urâtă, mică și neînsemnată. Mi-a topit inima. De fapt, mi-o topește în fiecare zi când vine și se prinde de Minnie și-mi zice necăjit:
-Anda, nu peca. Anda, te og eu nu peca.
Plec întotdeauna de lângă el cu inima strânsă. Și când mă gândesc că anul trecut pe vremea asta tocmai îl învățasem să meargă... Atât de micuț era... Primul lucru pe care îl face când se lovește, fuge în brațele mele. Mi s-a spus că acasă strigă după mine dacă se accidentează. Așa fac toți. Pe Maria o aud cum urlă după mine în fiecare după masă când plec acasă pââână la colț. Părinții Arianei sunt disperați: acasă vânează nonstop carioci ca "să-și facă unghiile ca Anda":)) A fost tare funny când mama lui Ștefi mi-a spus zilele trecute că într-o zi l-a dezmierdat "Stefi, puiule" (mare greșală, că așa îl dezmierd eu) și Ștefi supărat i-a spus înapoi "Nuuu, nuuu, eu sunt puiul lu' Anda" :)) 
Na, cum mai pot să rămân tristă când am în jurul meu cei mai minunați 17 copii din lume? Au crescut tare mult de anul trecut. Deja preiau ei inițiativa și îmi cer să le zic povești la somn. Urmează rugăciunea cu "Doamne, Doamne", pusi, nani și gata. La trezire, fetițele trec pe la "Salonul Andra Beauty Style" :)), de unde ies toate aranjate în cele mai drăguțe coafuri de prințese mici și cuminți. Pur și simplu ador să fac asta în fiecare zi. Vreau să am 10o de fetițe :))
A urmat o lungă discuție de-a mea cu Ștefi în care (el stătea serios pe oliță), în cele din urmă, l-am convins să nu mai facă pișu în chiloțeii cu tigru :)))

18 iulie 2013

17 iulie 2013

prea mult, prea puțin...

"Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim banii nesăbuit, râdem prea puțin, conducem prea repede, devenim din ce în ce mai furioși, stăm seara până târziu, ne trezim prea obosiți, citim prea puțin, ne uităm la televizor prea mult. Ne-am înmulțit posesiile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des. Am învățat cum să viețuim, dar nu știm cum să trăim. Am adăugat ani vieții, nu viața anilor."
George Carlin

15 iulie 2013

baladă pentru o dimineață

După cel mai urât weekend din viața mea (jumătatea lunii lui aprilie), am crezut că weekendul ăsta o să fie următorul. Dar n-a fost să fie. Terapie de shopping toată sâmbăta în Timișoara cu Ralu. Al 3-lea caz de sunat la 112 și nu, de data asta nu a fost vorba de bătaie cu pitbulli sau mâțe agățate pe stâlpi. Duminică dormit absolut toată ziua (lucrul cel mai indicat în starea în care mă aflu). Tocmai am ajuns în Timișoara. Cred că mi-am găsit șoferul vieții mele. Unul care pleacă din Oțelu la 3 duminică noaptea spre TM. Doamne, dacă toți ar fi așa inspirați pentru ora asta, aș aștepta cu mare drag seară de duminică... M-am ales cu o nouă poreclă, "pasăre de noapte". De fapt nu e nouă, că mami tot timpul îmi zice așa :)) Încă nu sunt vindecată de pădurea de la Buziaș, dar recunosc că se lucrează în echipă la asta. Anyway, se anunță un început de săptămână cu multe behăieli, viața tristă - în sensul că Elena mi-a plecat în concediu 3 săptămâni (Dumnezeu să nu-i țină năravul). 
Nu-mi vine să dorm. Am chef să filosofez la ora asta (un fel de moartea Căprioarei :))) Adică mă gândesc că toate lucrurile din viața mea se întâmplă cu un motiv anume.

14 iulie 2013

D.B.

13 iulie 2013

friday night

Încerc să previn oamenii de la început. Că aparențele înșală întotdeauna.  Dar nu mă ascultă nimeni. Și dup-aia îmi dau toți dreptate: că is imposibilă și că n-am leac. Ba chiar adaugă că sunt frumoasă în exterior, dar păcat de mine că am sufletul atât de urât. Că sunt prea egoistă pentru o relație adevărată fiindcă nu aș fi în stare să mă implic și în problemele celuilalt, din prea multă dragoste de sine. Că sunt mincinoasă, prefăcută și că mă las cumpărată ușor. La sfârșit, ba chiar că îs moartă :)) 
M-am cam săturat să-și dea toată lumea cu părerea despre cum sunt eu în realitate. Sunt sătulă să fiu bagată în aceeași oală cu toate tâmpitele care au provocat traume înaintea mea. Nimeni nu e ca nimeni. Refuz să fiu catalogată după cum il doare pe unu' capu' și pe celălalt șalele. Vreau să fiu tratată și criticată așa cum sunt EU. Și în final, pentru că bietul George n-are nicio vină pentru cât mi-au țiuit mie urechile din cauza altora în ultimele luni, rămâne vorba Elenei care mereu e săturată de viața grea și de oamenii superficiali:
"Doamne, iartă-te, că io nu-mi bat capu'."