31 ianuarie 2014

26 ianuarie 2014

liliac alb în ianuarie

Nu eu sufăr, ci lumea suferă în mine. 
Emil Cioran

25 ianuarie 2014

who said

Cine a spus că organizarea unei nunți e foarte ușoară dacă o iei din timp, s-a înșelat amarnic. Încă din primele săptămâni după ce Tibi mi-a pus inelul de logodnă pe deget, am început să-mi... planific nunta. Și chiar m-am gândit la un moment să scriu un text despre pașii pe care trebuie să-i faci în organizarea unei nunți de vis. Dar nu, nu o să scriu un asemenea text, pentru că urăsc pașii ăstia care mă tulbură încontinuu, de nici nu pot dormi liniștită noaptea. Am plâns de la început foarte mult pentru fiecare detaliu, am fost stresată la maxim întorsătura lucrurilor și tot ce am vrut a fost liniștea și pacea sufletească pe care mi-o doream în fața pastorului la sfârșitul anului 2012.
Dacă ar fi să trag linie la amalgamul din ultimele 5 luni, aș rămâne cu asta: când îți dorești ceva și-ți dorești cu tot dinadinsul... îl poți obține dacă ai speranță. Știu că maxima asta rămâne un clișeu, dar chiar așa e. Mi-am dorit enorm un anumit local de nuntă. A fost dragoste la prima vedere și când am pășit în el în august 2013, am știut că acolo voi avea nunta. N-a fost să fie și din anumite motive (culmea, nu financiare!), a trebuit să renunț la el și pentru o bună perioadă de timp, am fost obligată să mă împac cu un altul, un rebut - după părerea mea. Resemnată nu am fost niciodată, motiv pentru care am plâns de nervi, de ciudă, de durere. Nu-mi amintesc ultima dată când am fost așa hotărâtă să obțin ceva, aproape cu orice preț. Și când credeam că nu mai există nicio șansă de izbândă, surpriza surprizelor a venit chiar la sfârșitul lui noiembrie. Abia de atunci m-am putut întinde pe pat să respir ușurată, gândindu-mă la cât de frumos au fost aranjate lucrurile (în cele din urmă!). Numai că mie mi-a lipsit cu desăvârșire calmul, răbdarea și... tăcerea. Asta pentru că m-am consumat exagerat de mult și eu când mă consum, îmi dau drumul la vorbă, mai mult ca de obicei. Și vobesc. Și vorbesc zilnic despre aceeași chestie, zilnic se aude aceeași poveste din gura mea, aceeași variantă, același discurs. 
Așa că de când am obținut localul vieții mele m-am răzgândit: în niciun caz n-am să scriu despre eșecuri, pentru că de atunci nu am mai avut parte de ele! Totul s-a întâmplat frumos, lin: mi s-a îndeplinit visul și orchestra de viori va fi a mea în ziua nunții, am găsit cea mai drăguță fotografă (de pe acum sunt îndrăgostită de pozele ei), cea mai minunată biserică, cel mai superb restaurant, cel mai frumos apartament matrimonial pentru noaptea nunții, cel mai surprinzător pastor :)
În altă ordine de idei, organizarea nunții mele s-a dovedit a fi cea mai grea (sunt subiectivă, e normal acest lucru), dar și cea mai frumoasă pentru că mă bucur de fiecare moment în care încerc să nu las pe nimeni să mă influențeze (aviz amatorilor!). 
Pe lângă lista de invitați -cu care se începe o planificare de nuntă, modelul rochiei de mireasă, modelul rochiei domnișoarelor de onoare, alegerea domnișoarelor și cavalerilor de onoare, martorii religioși, martorii de la cununia civilă, aranjamentul floral, programările miresei din ziua nunții, ședința foto de a doua zi, săptămâna trecută am ajuns și noi, adică eu și Tibi, să trăim din plin momentul "înainte de căsătorie, logodnicii se ceartă ca orbii din cauza celor mai absurde motive". A fost ceva de genul:
-Tibi, nu-i așa că o să luăm cu noi în Germania brăduțul meu israelian din Timișoara?
-Nu, iubițica, lasă că îți cumpăr câți brazi vrei tu de acolo, n-are rost să mai cărăm lucruri din România. Și așa ai tu destule bagaje (vocea lui trăda disperarea din fiecare concediu).
Na, și de aici s-a dus pe râpă toată conversația pe care am dorit-o amândoi să fie drăgălașă. Bineînțeles că am stat îmbufnată o săptămână, 7 zile întregi m-am victimizat în fiecare oră cât sunt eu de neînțeleasă în privința brăduțului meu frumos, din care recunosc că mi-am făcut o obsesie să-l car după mine în Germania.
Când am terminat cu bradul, au început discuțiile legate de luna de miere. Eu am fost pentru insula Lefkada din Grecia (în condițiile în care Tibi mi-a interzis de la bun început Israelul, din cauza plânsului meu isteric atunci când vine vorba de evrei; nu-l înțeleg pe Tibi, dar ceilalți o fac: cum să mergi în luna de miere unde soția plânge 24 din 24?), Tibi nici să n-audă, el a vrut Dubaiul. Nu știu cum, dar până la urmă domnul Grozav a reușit să împace și capra și varza. În mod surprinzător, eu sunt cea care a cedat (hmmm, sper să nu mă schimb acum "la bătrânețe":))). Și atâta m-a fraierit că am zis da, mergem în Dubai (cu unica condiție să bifăm Lefkada în 2016, fiindcă în 2015 clar mergem în Israel). Deși nu știu ce afacere i-a ieșit lui Tibi, că a dat un an de Dubai pe doi ani de Israel și Lefkada :))
Și... aseară au sosit invitațiile. Dacă spun că am avut stres și din cauza lor, mă crede cineva? Sunt genul de persoană care se stresează din orice amănunt, iar atunci când îmi iese perfect, buna dispoziție, dragostea, voiciunea, veselia și gingășia sunt direct proporționale cu stresul de dinainte.
Mai avem de muncit, oho. Stresul adevărăt, mă avertizează ceilalți, abia acum începe :)) Dar va fi frumos. Pentru că am alături cel mai minunat bărbat din lume care îmi înțelege fiecare îngrijorare, care mă calmează și care îmi da cele mai practice sfaturi.

22 ianuarie 2014

confirm

"Nu-mi confunda personalitatea cu atitudinea. Personalitatea reflectă cine sunt eu, iar atitudinea mea depinde de cine eşti tu."

21 ianuarie 2014

20 ianuarie 2014

19 ianuarie 2014

Davidel

14 ianuarie 2014

fluturi, lucruri și praf

"Dacă un om te iubește va fi lângă tine, fără să-i ceri și fără să faci eforturi ca să-l păstrezi alături", mi-a spus altă dată când am plâns după o prietenă care mă abandonase.
Cred cu tarie că pierdem , pentru a primi ceva mai bun. Și, poate că, pentru a prețui acel ceva mai bun, trebuie să trecem prin niște etape, să cunoaștem și ceva mai puțin bun...
De aceea sunt pregatită să pierd tot ceea ce nu mi se cuvine, tot ceea ce nu ar trebui să fie al meu, pentru că știu că viața a pus deoparte ceva mai bun pentru mine!
Iulia Binder, Fluturi

13 ianuarie 2014

(la) Lugoj

Sâmbătă, 11.01.2013. Prima consiliere matrimonială. Primul contact cu realitatea :))