30 iunie 2014

Căvăran

După o seară de vineri tare dezamăgitoare, sâmbătă am luat copiii, prietenii și am ieșit la un grătar să sărbatorim ca lumea fetele: Adriana, care în 5 iulie își are ziua de naștere și Claudia, care e născută în 10 iulie, dar trecută în certificatul de naștere în 9 iulie (poveste complicată) :)) A fost tare mișto picnicul, plin de copii, ca la grădi (și încă nu i-am luat pe toți!), muzicăăăăăă (mulțumirile mele lui DJ Luci și DJ Vio), discuții interesante, religioase, romantice și nu numai :)), O zi plină cu oameni veseli, voioși și frumoși. 
Seara când am ajuns pe meleagurile cunoscute, i-am făcut băiță lui David și Loys a hotărât: "eu vreau să dorm cu tine..." Zis și făcut. Am răpit prințesa acasă la mine în turn, ne-am răsfățat cu povești până târziu, iar dimineața, înainte de micul dejun am deschis un atelier pe măsuța din coridorul de sus: ea a pictat două planșe cu castele, inimi roz, fluturi, soare și nori și ploaie, iar eu am făcut o chestie tare drăguță handmade pentru nuntă, de care sunt mândră și nerăbdătoare să-i găsesc definitiv locul în ziua cea mare. 
A urmat un mic dejun copios la ora 11 în grădină, că așa mi-a poruncit prințesa, iar la prânz însoțită de tati (pe post de ajutor), am judecat aspru: prințesa trebuie să doarmă. Am pus desene animante la laptop și... și... tati-soldatul a căzut primul la datorie. A adormit după nici 2 minute de la apăsarea butonului play. Eu nu știu când am adormit și cum am adormit. Doar o auzeam pe Loys prin somn că-mi zice:
-Andra, s-a terminat. Îmi mai pui altul?
Și cică i-am pus. I-am tot pus. Dar la nimereală. Când m-am trezit și-am întrebat-o câte desene a vizionat, că bineînțeles nu a dormit absolut deloc :)), mi-a spus fericită:
-Păi mi-ai pus Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Hansel și Gretel, Frumoasa și Bestia și Ariel :)) 
A urmat tura a doua de îndopare cu mâncare, musafiri și voie bună... 

După weekendul ăsta, mi-am pus o dorință a cărui împlinire știu că nu va avea loc vreodată, tocmai d-aia o scriu și aici pe blog: mi-aș dori să se mute în Caransebeș grădinița din Timișoara, cu tot cu copiii mei, Tibi să se întoarcă definitiv în România și Loys să nu mai plece la București. Și totul ar fi așa bine :(

29 iunie 2014

(de) weekend

28 iunie 2014

27 iunie 2014

outside

Acum o zi am încercat să le explic copiilor că plec. Nu știu dacă am făcut bine. Fiindcă dacă ar fi fost după mine, aș fi plecat ca o lașă, fără să le spun ceva de plecarea mea în Germania. Pentru că nu știu, nu pot, nu am cum să pregătesc așa, din vorbe, 15 copii pentru un șoc. Și șocul l-am avut eu, când am cedat presiunii colegelor. "Spune-le, spune-le". Și le-am spus.
-Mai țineți minte când v-am arătat rochia mea de mireasă? Ei bine, după ce o să mă îmbrac cu rochița, o să plec într-un concediu lung și-n perioada asta o să vină Carmen să aibă grijă de voi. Sunteți și cu Elena. Și când o să vin să vă văd, o să vă aduc multe surprize.
-Ne dai Haribo?
-Da, și-am zâmbit. Vă aduc Haribo.
-Și când te întorci?
-Păi n-o să mă întorc curând. 
-Dar o să te întorci până vin eu de la mare? m-a întrebat Maria cu ochii ăia ei albaștri și atât de frumosi.
-Nu, prințesă. O să stau mai mult.
A continuat:
-Dar vii până la ziua mea, nu-i așa?
-Maria, copiii mei frumoși, Andra pleacă. Într-un concediu lung, lung. Dar voi nu vă gândiți prea mult la asta, bine? Voi o să vă jucați frumos, o să pictați, o să ascultați de Elena. Și știți ceva? O să auziți multe, multe povești drăguțe! (am știut că o să înveselesc puțin atmosfera, fiindcă kinderii mei efectiv adoră poveștile) Așa... și mai trebuie să vă spuneți rugăciunile înainte de somnic, să n-o mai supărați pe Elena că nu vreți să dormiți. A, si mai trebuie să păpați tot ca să creșteți mari-mari. Și când o să vin în vizită, o să vă măsor să văd dacă puteți să atingeți stelele cu mânuțele voastre. Hah, fără să vă ridicați pe vârfuri.
-Și când o să vii înapoi?
Omg. Deci nu mergea nicicum. 
-O să mă întorc, dar nu imediat. Și când o să mă întorc, voi deja o să o iubiți mult pe Carmen și o să aveți mare grijă de ea, pentru că ea e tare îngrijorată că voi nu o să o iubiți.
-Dar nu o vrem pe Carmen, noi te vrem pe tine.
Kyra a început să plângă, Maria urla că o să îi fie dor de mine și într-o secundă au venit toți lângă mine pe canapea. Și s-au cocoțat pe mine și țipau că nu vor să plec deloc, nici măcar în concediu. Că nu o iubesc pe Carmen, că nu o să asculte de ea, că o să fie răi etc.
-Dar Carmen vă iubește, am încercat eu să le explic.
Nimic. Nimic din ce le ziceam nu era bine.
Și eu cu lacrimi în ochi mă uitam către Maria, asistenta medicală, pe care o luasem anumit cu mine în sala de grupă, ca să mă sprijine. S-a uitat cu milă la mine și a ieșit repede afară, vizibil de emoționată. Cred că ea este o fire mai sensibilă decât mine :))
Am rămas eu cu ei. Și așa bine mi-a fost când m-au luat toți în brațe. Ștefi mi-a ridicat tricoul, mi-a pupat burtica și mi-a spus:
-Iubita mea. Eu tare cred că el încă mai caută bebele ăla în burta mea :))
Ei se vor vindeca. Repede. Carmen e o tipă de treabă și știe să-și apropie copiii de ea. Da, ei se vor vindeca repede. Mai rău e de mine. Pe mine cine mă vindecă? Pe mine cine mă vindecă de ei?
Am sufletul greu. Doamne, am sufletul atât de greu :(