28 februarie 2016

duminica e zi de familie

După ce am amenințat-o pe Adriana prin biserică pentru că nu m-a lăsat să îi citesc mesajele pe ascuns, am hotărât să mâncăm împreună - nu că n-am fi făcut asta și aseară, dar fie :))
Dacă Adry și Mihai s-au dus la farmacie să-mi ia o chestie, pe care nu mi-au mai luat-o (cum vine asta? :))), David a preferat să rămână cu mine să pregătim masa. Ușor de zis, greu de făcut. Am un nepoțel care îmi seamănă la încăpățânare și independență :)
Toate bune și frumoase, asta până când am început să alerg în jurul lui, ca să nu trântească farfuriile la fel cum trântea cu atâta ușurință tacâmurile de pe masă :)) Mototolea foarte concentrat șervețelele de arătau ca niște ghemuri nefericite, apoi le aranja concentrat lângă pahare. Trăgea de fața aia de masă ca de părul lui Rapunzel "ca s-o aranjeze" și toate lucrurile de pe ea stăteau să cadă ca dintr-o cascadă :)) Hotăra după preferințe: eu să mănânc cu două furculițe, Mihai cu două cuțite, Adriana cu două linguri etc. "Vezi, Andra, cum te ajut eu?" și foarte serios mai răsturna câte un tacâm de pe masă cu brațul stâng :))
După ce (abia) o făcurăm și pe asta, a urmat joaca în camera mea. A demolat patul cu poșete cu tot. Pernele fugeau din calea lui, rujurile mele zburau prin toată camera, pereții se clătinau... :))
Masa de prânz a început cu rugăciunea Tatăl nostru, rostită impecabil de David și a fost, până la urmă, încununată cu Mr. Bean - că, deh, doar așa am putut să mai vorbim și noi liniștiți :)) La final, a bifat și-un kimono improvizat dintr-un halat, fiindcă nici cu haine n-a mai rămas pe el după toată zbenguiala aia :))
David în biserică:
"Asta ești tu, Andra" :)
rugăciunea Tatăl nostru
:))

27 februarie 2016

abracadabra

La shopping cu David nu e greu, deși nu întotdeauna a fost atât de ușor - Adriana și babele din piață știu despre ce vorbesc :)) În timp ce eu și blonda mea avem grijă să golim magazinele de haine și portofelele de bani, vânzătoarele fac pe dădacele :)) Și eu am încercat chestia asta cu David în Timișoara, când eram în H&M. Asta până când David a luat direcția liftului și mie mi-a venit direct rău... :))
Adevărul e că meritam "puțintel" răsfăț de weekend. Numai săptămâna asta i-am completat lui tati sute de carnete - muncă de secretară îndrăgostită veșnic de ștampile și microcipuri. Cine să mă plătească pentru nopțile nedormite dacă nu cardul lui daddy? Trebuia să ia cineva inițiativa :))
până și David a vrut altă căciulă :))
minionul meu
Conversație între Tibi și David:
-David, mi-o trimiți pe Andra? Că mi-e dor de ea.
-Unde?
-Aici, în Germania.
-Nu. :)))

26 februarie 2016

și da, mi-e dor de vară

24 februarie 2016

:)))))

>'.'<

23 februarie 2016

raze de soare...

O parte din pătura mea albă, care mereu îmi aduce
 aminte de Casa Bunicii din Sighișoara...
Na, să mai zică Tibi să plec io din Caransebeș... Ah, frumusețea asta de Paradis ❤ :))

22 februarie 2016

pentru David

Cică îi trebuie la grădiniță. Deci e o mașină de spălat rufe, după cum bine se observă, făcută într-o seară (super) plictisitoare de sâmbătă, din materiale imposibile: cel mai stupid carton învelit într-o chestie care poate fi orice altceva, numai hârtie normală nu. Astea-s resturile pe care le mai aveam dosite prin dulapuri, sorry. Pare făcută la repezeală, dar nu e. Eram (doar) cu sănătatea în groapă :))

21 februarie 2016

I miss my red hair!

19 februarie 2016

29 de ani frumoși!

Un soț este cel mai bun prieten pe care-l vei avea în viață. Cu el vei împărți gândurile, stările sufletești, râsul și lacrimile tale. Este modelul tău în viață pe care-l urmezi până la capătul pământului. Și dacă ceea ce spun sună cam sentimental, îmi pare rău, dar asta e ceea ce simt eu pentru soțul meu.
Susan Holmes

Pentru că e acolo atunci când am nevoie, pentru că rămâne lângă mine când îi cer să plece, pentru că m-a făcut soția lui, pentru că mă iubește pentru ceea ce sunt, pentru că are răbdare cu mine, pentru tandrețea lui, pentru că este al meu, pentru blândețea cu care mă înconjoară, pentru că merită tot ce e mai bun, pentru că este inspirația mea pentru sutele de postări de aici de pe blog, pentru sfaturile lui, pentru iertările lui, pentru că nu se sperie atunci când mă transform în "vrăjitoare", pentru că e calculat, înțelept, calm și hotărât, pentru că se sacrifică în multe lucruri ca să-mi fie bine, pentru că mă înțelege, pentru că nu-mi reproșează nimic niciodată, pentru că suferă enorm atunci când îi stau departe, pentru îmbrățișările lui pline de iubire, pentru liniștea lui, pentru râsul lui, pentru că i-aș spune da de fiecare dată când m-ar întreba dacă vreau să mă căsătoresc cu el, pentru că nu ar schimba nimic din ceea ce sunt eu astăzi, pentru multe alte mii de motive, dar nu în ultimul rând pentru că e mai frumos cu fiecare an care trece… 
La mulți ani, TIBI! ❤

17 februarie 2016

16 februarie 2016

schiță după tristețea de ieri

plouă.
tu eşti departe
şi eu îmi trec absurd
sănătatea dintr-o
palmă într-alta.
George Lână

15 februarie 2016

omulețul ăsta mic

Întotdeauna îmi aduce ghiocei.
Și apoi îmi cere să ne uităm la Mr. Bean :))

14 februarie 2016

"Hab Dich Ganz Doll Lieb"

Din 2013, de când mi-am înmormântat bunicul în 14 februarie, Ziua Îndrăgostiților nu mai are nicio însemnătate pentru mine. Nu că aș fi sărbătorit-o cu mare fast înainte, dar ceva cadouri semisiropoase tot obișnuiam să ofer. De 3 ani păstrez distanța față de tot ce înseamnă simbol al iubirii în data de 14. Așa am simțit s-o fac de-atunci, așa simt și astăzi. Tibi însă rămâne tandru și în momentele reci în care prefer să mă închid în mine, așa că obișnuiește să-mi trimită flori chiar și de la distanță. "O floare pentru soția mea", obișnuiește să spună, fără să mă forțeze la mai mult... :)
Ce flori frumoase! ❤

13 februarie 2016

cu Loys și David

am convins-o să mănânce rodii
așa l-am găsit pe David în bucătăria mătușii
iubire mare :))

12 februarie 2016

cu Loys

-Prințesă, unde ți-e geaca?
-Acolo.
-N-o găsesc.
-Păi e invizibilă :))

-Dacă l-ai fi luat și pe David să doarmă cu tine, te vedeam eu cum te trezeai noaptea să îl duci la toaletă sau să-i dai laptele. E un mâncăcios. Vrea să mă mănânce și pe mine :))

-Lui David nu-i fă globul cum mi-l faci mie. Lui fă-i o prostie, că el e mic și n-o să-și dea seama :))

-Loys, îți iau perna? Că știu că tu nu dormi pe pernă.
-Ba da dorm.
-Serios? De când?
-Oooo, de foarte, foarte mult timp!
-Da' de când?
-De o săptămână :))

-E târziu. Ne culcăm, prințesă?
-Tu prima :))

-Andra, mai ții minte în Germania când voiau să ne muște viespile?
-Daaa.
-Au vrut să ne muște pentru că suntem dulci. Tu ești dulce și eu sunt dulce. Și mami e dulce și tati e dulce. Tibi nu, că el era la serviciu :))

-Andra, ești frumoasă.
-Andra, îmi place cu tine.
-Andra, ce bine ne distrăm împreună.
-Andra, îmi place să te pișc un picuț.
-Andra, dimineață când te trezești, să mă trezești repede și pe mine. Urgeeent!
-De ce?
-Ca să mai povestim :))

11 februarie 2016

"în mine se mai vorbește și astăzi despre tine"

Tata Bunu, 11 februarie 2013 - 11 februarie 2016 †

10 februarie 2016

momente dulci

Două porții de desert, vă rog! :)

9 februarie 2016

așa am fost noi

înainte
așa suntem acum :)