29 aprilie 2017

lucruri, fluturi şi mult praf

Zilele trecute am deschis cutia cu vechituri din pod. Se pusese nedrept praful peste scrisorile necitite de atâţia ani, nu am vrut să mai tulbur acele amintiri frumoase, lungi şi triste ca ultimele zile cu soare într-un amurg trist de toamnă. Un miros de lucruri vechi a invadat camera şi degetele mele au atins ultimul plic primit în noiembrie 2010. L-am deschis cu aceeaşi tristeţe de atunci. 

"(...) Ultima scrisoare are emoţia primei, dacă îţi aminteşti de ea, doar că prima niciodată nu a ştiut-o pe ultima, de fapt, prima scrisoare nu se gândeşte decât la ea, la impactul pe care îl va aduce, uitând din naivitate că odată cu ea se deschide un univers ce nu poate fi controlat, un univers complet, nedefinit. (...)
Astăzi, când stau să mă gândesc pentru o ultimă oară la toată istoria noastră, realizez că toate cuvintele mă părăsesc. Trebuie să tac pentru a păstra în mine tot ce a fost cândva frumos. E o tăcere egoistă care închide în sine toate clipele reuşite.
Astăzi trebuie să închei maratonul sufletesc, să opresc logica în realitate, să păşesc mai departe şi să mă încred în frumuseţea dimineţilor ce vor urma. Astăzi cred că cea mai frumoasă întristare a fost dorul de tine, de tine cea care ai fost a mea odată. (...)"

M-am oprit din citit. Unele lucruri, m-am gândit, e mai bine să rămână închise într-o cuite şi uitate undeva prin pod. Le-am şters cu răbdare de praf, am mai urmărit câteva rânduri cu privirea, le-am împachetat cu grijă şi le-am aşezat înapoi în cutie. 

"A citi memorii înseamnă a face o baie de cenuşă. Şi este un bun exerciţiu de autoincinerare." Lucian Blaga

28 aprilie 2017

unei fane

Cel mai penibil lucru pe care poţi să îl faci e să eviţi contul de Facebook al soţului meu, pe motiv că îl folosesc eu, dar în acelaşi timp să îmi călăreşti mie blogul. Mai dă-le, Doamne, iartă-mă de curiozităţi, oare chiar meriţi să te consumi aşa? E clar că nu vreau să ştiu ce boli de nervi se ascund sub asemenea gesturi şi cel mai bine pentru tine, dincolo de multe rugăciuni de eliberare şi intervenţiile sigure ale unor psihiatri buni, e să-ţi găseşti urgent un soţ şi să scapi de serialele astea poliţiste. Că sunt jenante şi denotă frustrare maximă. Vorba aia celebră, "câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia."
Nu muri degeaba :))

27 aprilie 2017

26 aprilie 2017

de mână cu Loys

20 aprilie 2017

mi-a adus lalele :)

18 aprilie 2017

din weekend

Când ne-am trezit sâmbătă dimineaţa devreme ca să mergem la cumpărături (asta pentru că joi seara am bătut prea târziu în uşa supermarket-urilor şi vineri oricum erau închise toate), l-am asigurat pe Tibi că mă voi ocupa doar eu de gătitul sarmalelor, a prăjiturii şi a vopsitului de ouă (da, mai există şi oameni întârziaţi care vopsesc ouăle în Sâmbăta Paştelui). Însă soarta a vrut să fie altfel, aşa că peste câteva minute soţul meu intra ferm în bucătărie ca să muncească cot la cot cu mine. În timp ce eu am făcut prăjitura, el a vopsit ouăle, apoi ne-am apucat de sarmale. Ştiu că pare dezolant pentru o femeie de 28 de ani să gătească sarmale pentru prima oară (asta e, s-a însurat cu mine şi fără să ştiu să gătesc :))), dar chiar aşa s-a întâmplat. Mai împachetasem sarmale cu mami şi buni, cunoşteam teoria de la ele, însă practica cap-coadă am pus-o în aplicare cu Tibi. Premieră şi pentru el, anyway :)) 

După ce m-am asigurat că mami îmi răspunde pe cele două telefoane mobile şi pe cel fix, ne-am apucat de treabă. Recunosc că mai mult am râs decât am gătit, aşa că produsul final a fost o oală mare plină cu sarmale diforme, una mică, una mare, cealaltă mijlocie şi tot aşa. Dar bune la gust, că până la urmă asta contează :)) 
După comedia în 4 acte de pe scena bucătăriei neexplodate, a urmat transportul bagajelor nenumărate pentru doar două zile (wow, ce "surpriză") şi a mâncării pe o distanţă de 83 de km, timp în care toată maşina a mirosit puternic a sarmale... Exact ceea ce Tibi urăşte la un transport :))

Partea tristă din toată treaba asta a fost că tocmai am petrecut primul Paşte din viaţa mea fără mami şi tati, dar m-am bucurat că am avut şansa să mă pisicesc pe lângă soră-mea, spre disperarea tuturor din casă :)) Nu că nu i-aş fi trezit din somn pe ai mei doar ca să le spun că îi iubesc, dar în rest m-am ţinut tare. Cred :)
baby sarma
prăjitura Roxanei
worship
botez Nou Testamental
opera lui Tibi
:)
cea mai frumoasă soră din lume ❤
nu îi dau drumul :)

15 aprilie 2017

e primăvară!

Lena :)
:))