18 iulie 2017

J de la Jumbo

Arad. Jumbo. Toaletă. Acum două săptămâni. Ajunsă în fața oglinzii, încep să mă spăl pe mâini, observându-mi dezamăgită părul care se încăpățâna să-mi stea ca niște crengi pe cap. Lângă mine o femeie tânără și grasă de etnie romă. În momentul în care ea a terminat de spălat, de nicăieri (chiar în spatele meu) apare femeia de serviciu. Mică, bătrână, stafidită și isterică. Fuge direct lângă țigancă și începe să urle cât o ține gura:
-Ai grijă! Ai grijă! Că uite ce îmi faci la oglindă! O stropești toată și eu numai ce am spălat-o! Ai grijă!
Și țipa și urla cât era ea de pișpirică. Țiganca blândă, dar în același timp șocată de asprimea bătrânei, tot încerca să îi explice calmă:
-Tanti dragă, da' io nu am făcut nimic la oglinda asta. Nu io am stropit-o... M-am spălat frumos pe mâini și nu am făcut mizerie, mânca-ți-aș gura matale.
Degeaba. Ca și când ultima n-ar fi zis absolut nimic, baba isterică își vedea de ceartă mai departe și trăgea mopu' ăla după ea atât de amenințător, de zici că era posedată până la ultimul fir de păr din ceafă.

În același timp vine o tipă angajată la Real (am recunoscut-o după legitimația de pe piept), se spală pe mâini în grabă și începe să își fluture neglijent mânile exact în direcția oglinzii frenetic disputate. Mă uit blocatâ cum altă tură de stropi mari de apă mânjesc atât de uniform oglinda... Dar ce-mi văd ochii mai departe?! Femeia de serviciu stă neclintită lângă țigancă, țipând și mai tare, făcându-i observație după observație, fără să bage în seamă adevăratul făptaș...
În momentul ăla nu știu dacă am simțit că-mi dau coarnele în frunte sau că-mi crește coada până la glezne, dar imediat mă bag între ele și ofticată îi spun femeii de serviciu:
-Dar domnișoarei care acum vă murdărește oglinda, chiar nu îi spuneți nimic? Ia uitați ce v-a făcut! Și aproape băgându-i degetele mele proaspăt spălate în ochi, îi arăt imediat "opera de artă" de pe oglindă.

Țiganca stă ce stă blocată până începe să-și dea seama că, de fapt, eu cu ea țin și odată începe să urle cât o țin plămânii, neuitând să-și urce poalele direct în creștetul capului:
-Haoleu, haoleu! Ați văzut? Imediat a venit să țipe la mine, că a văzut că io îs țigancă! Imediat m-a acuzat! Și a început să țipe și asta la rândul ei, de simțeam că urechile mele rămân veșnic îngropate în sunetele lor ascuțite. Așa că în loc să le împac pe certărețe, m-am trezit în mijlocul lor rugându-le fără spor:
-Vă rog, liniștiți-vă! Calmați-vă! Vă rog!
În tot vuietul ăsta de amenințări și ceartă, am avut timp totuși să gândesc la rece, plină de remușcări:
-Da' cine, Doamne, iartă-mă m-a pus să le îmbârlig? Altă treabă chiar nu am de făcut, decât să le dau ghes să se bată pe aici?!
Într-un final ies dintre ele neșifonată și după ce țiganca a avut grijă să o pârască (în toate detaliile) pe vinovată la bărbatu-su care o aștepta afară, vine repede după mine și continuă cu nemulțumirile:
-Ați văzut, fata, ați văzut? Așa fac toți! Numai dacă ne văd că suntem țigani, toți încep să urle la noi...
Las spiritul de justițiară la o parte și mi se strânge inima. Săracii țigani, ei chiar sunt huiduiți și marginalizați de toată lumea... :( 

Dar nu apuc să-mi revin bine din încăierare și din gânduri, că urmează partea a doua în care mami îmi solicită prezența înapoi în toaleta buclucașă. Păi atât îi trebuie nemulțumitei căreia i se întunecă pe loc privirea când mă vede că dau pe ușă. Vine glonț la mine și începe altă variantă:
-Ați văzut, domnișoară? Colega mea nu face nimic! Vă spun, nu face cât fac eu! Îi las oglinda curată lună, îi adun frumos hârtiile din coșul de gunoi din fiecare WC și ea nimic. Ni-mic! Eu acum abia am intrat în tură, dar știți ceva? Nu mai fac nici eu nimic! Poa' să vină șefu' și să-mi zică el ce o vrea, eu mă p*ș pe colega mea! Și gata că m-am săturat!

Efectiv am crezut că nu mai nimeresc odată ușa să ies din infern :))

Niciun comentariu: